Herpesul genital

Herpesul genital este o boală cu transmitere sexuală cauzată de virusul herpetic – Herpes simplex. Există 2 tipuri de virus Herpes simplex:

  • Tipul 1, Herpes simplex 1 (HSV 1) – este responsabil pentru majoritatea infecțiilor herpetice orale și aproximativ o jumătate dintre herpesurile genitale;
  • Tipul 2, Herpes simplex 2 (HSV 2) – cauzează aproape întotdeauna herpesul genital, dar cum frecvența relațiilor sexuale orale este în creștere, se remarcă o suprapunere crescândă a cazurilor.
herpes genital

Infecția herpetică este foarte comună în toată lumea, fiind una dintre cele mai răspândite boli cu transmitere sexuală. Înainte de apariția virusului HIV, herpesul genital era infecția sexuală de care oamenii se temeau cel mai mult. În marea majoritate (85% dintre cazuri) localizarea herpesului este facială, dar aproximativ 15% dintre purtători se confruntă cu localizarea genitală a infecției.

Transmitere

Transmiterea Herpesului genital se face, de cele mai multe ori, în timpul contactului sexual. Există, însă, și posibilitatea ca o persoană cu un herpes facial activ să-și transfere infecția în zona genitală sau chiar și în alte părți ale corpului. Virusul nu supraviețuiește mult în afara corpului, astfel că infectarea prin contactul cu suprafețe folosite în comun de mai multe persoane este puțin probabilă.

Simptome

Majoritatea celor infectați cu HSV-1 sau HSV-2 sunt asimptomatici sau au simptome foarte ușoare, care trec neobservate sau sunt confundate cu o altă afecțiune a pielii. Astfel, aproximativ 87.4% dintre persoanele infectate nu știu despre infecție și aproape niciodată nu ajung la diagnosticare. Atunci când apar, simptomele sunt evidente și pot fi extrem de neplăcute. Acestea constau în apariția uneia sau mai multor vezicule pe sau în jurul organelor genitale, rectului sau cavității bucale. Perioada de incubație medie după expunere este de 4 zile (poate varia între 2 și 12 zile). Veziculele se transformă în ulcere dureroase a căror vindecare poate dura între 2 și 4 săptămâni. Apariția acestor simptome reprezintă un „episod de atac”. Manifestările clinice ale herpesului genital diferă între ele prin severitatea simptomelor.

Astfel, primul episod de atac al herpesului genital debutează cu manifestări asemănătoare gripei (febră, dureri musculare, dureri de cap), usturime și iritație în zona genitală. O zonă roșie inflamată pe organele genitale sau în apropierea lor se umple de grămăjoare de vezicule (bășicuțe mici), care se sparg, lăsând în urma lor ulcerații dureroase. Pot exista și inflamări ale ganglionilor limfatici, care devin sensibili.

Vindecarea rănilor durează mai mult la primul atac herpetic, iar încărcătura virală este mult mai mare decât în atacurile recurente, riscul de transmitere fiind, de asemenea, sporit. În special în cazul femeilor, evacuarea urinii poate fi extrem de dureroasă datorită trecerii urinei peste rănile deschise.

După vindecarea leziunilor lăsate de acest prim atac herpetic, virusul rămâne în organism în stare latentă, reactivându-se ulterior în momentele de slăbiciune a sistemului imunitar (perioade de stres, boală, menstruație etc.). Atacurile recurente nu sunt regulate și, de obicei, sunt mai puțin grave. Veziculele (bășicuțele) reapar doar la aprox. 1% dintre persoanele infectate.

Diagnostic

Diagnosticarea infecției herpetice se face prin teste de sange în laborator. Aceste teste pot determina tipul infecției (HSV-1 sau HSV-2), dar pot determina și vechimea infecției.

Complicații

În cazul unui sistem imunitar foarte scăzut, datorită administrării de medicamente precum steroizii sau agenții chimioterapeutici pentru cancer sau HIV/SIDA, virusul herpetic se poate răspândi rapid, cauzând infecții foarte grave, chiar fatale în unele cazuri extreme.

Există și cazuri extreme, destul de rare, în care virusul herpetic poate cauza orbire, meningită sau encefalită. Simptomele includ febră, convulsii, dureri de cap, modificări de personalitate sau chiar comă.

Herpesul genital și sarcina

Herpesul neonatal este una dintre cele mai grave complicații. Virusul herpetic poate fi transmis de la mamă către nou-născut și poate genera o infecție herpetică chiar fatală. Astfel, este foarte important ca viitoarea mamă să înștiințeze doctorul despre o eventuală infecție herpetică. Se poate face un tratament antiviral spre sfârșitul sarcinii, dacă primul atac a avut loc în primele luni de sarcină, iar femeia va putea naște pe cale vaginală. Dacă primul atac s-a produs spre sfârșitul sarcinii, femeia va fi sfătuită să accepte operația cezariană.

Care este legătura dintre herpesul genital și HIV?

Leziunile ulcerative la nivel genital pot facilita transmisia și infectarea cu HIV pe cale sexuală. Se estimează că prezența leziunilor unui herpes genital activ crește de 2-4 ori riscul de infectare cu HIV. Leziunile herpetice prezente în gură, vagin sau rect compromit protecția naturală asigurată de piele împotriva infecțiilor. De asemenea, aceste ulcerații pot sângera, ceea ce crește riscul de transmitere al HIV.

Tratament

Herpesul este o stare virală, iar odată virusul dobândit, acesta rămâne în organism pentru tot restul vieții. Chiar dacă au existat câteva încercări de dezvoltare a unor vaccinuri anti-herpetice, în prezent, nu există nici un tratament permanent pentru herpes.

Specialiștii nu știu exact care sunt factorii care determină virusul să rămână lantent pentru perioade lungi de timp și să se trezească brusc făcând ravagii. Majoritatea medicilor consideră că sistemul imunitar este cel responsabil de ținerea sub control a herpesului, iar momentele de revenire coincid cu un sistem imunitar scăzut.

Astfel, pentru a evita complicațiile și pentru a ține virusul sub control, purtătorul de virus herpetic trebuie să adopte un stil de viață sănătos și să mențină un sistem imunitar puternic, printr-o dietă echilibrată, asociată cu odihnă, relaxare și practicarea exercițiului fizic.

Remedii și tratamente naturiste pentru herpes

Chiar dacă medicina tradițională nu a reușit, până în prezent, să găsească o soluție permanentă de vindecare, există multiple remedii naturiste, ce pot ajuta organismul să lupte eficient cu virusul herpetic și chiar să suprime în totalitate, în unele cazuri, reapariția erupțiilor herpetice. Îți prezentăm în continuare câteva astfel de soluții naturale, însă te sfătuim să consulți doctorul înainte de a începe un tratament.

Lizina

Conform studiilor, aminoacidul lizină contribuie la vindecarea rănilor și chiar previne reapariția acestora. Totuși, nu este recomandat în cazul persoanelor care au probleme cu ficatul, cu rinichii sau în cazul femeilor însărcinate sau care alăptează. Alimentele recomandate pentru aportul benefic de lizină sunt peștele, brânzeturile, carnea de pui, roșiile, drojdia de bere, laptele și fasolea.

Zincul

Zincul este un mineral important pentru starea de sănătate, care însă nu este produs de către organismul uman. Zincul îmbunătățește eficacitatea sistemului imunitar, grăbește vindecarea rănilor, reglează procesul de coagulare a sângelui și stimulează funcția tiroidei. De asemenea, zincul este eficient în lupta împotriva virușilor precum cel al răcelii comune sau herpes simplex.

Zincul poate fi folosit sub formă de creme pentru aplicarea locală sau sub formă de suplimente.

Alimente considerate a fi o sursă importantă de zinc: carnea de vită, spanacul, avocado, usturoiul, ciocolata, stridiile.

Mierea Manuka

Beneficiile medicinale ale mierii sunt binecunoscute încă din Antichitate. Totuși, chiar dacă toate tipurile de miere au efect antibacterial și antiviral, nu toate sunt la fel de potente.

Mierea de Manuka este originară din Noua Zeelandă și este cunoscută pentru proprietățile ei antibacteriene, superioare oricărui alt tip de miere. Această miere este produsă de albine din polenul florilor arborilor de Manuka (Leptospermum Scoparium) și este considerată a fi unul dintre cele mai puternice antibiotice și antivirale naturale cunoscute.

Studiile au demonstrat că această miere din Noua Zeelandă conține un ingredient special, ce are un puternic efect antibacterian, antiviral, antimicrobian, antioxidant, antiseptic și anti-inflamator. Acest ingredient a fost numit inițial UMF.

În 2007, o echipă de cercetători germani a identificat ingredientul activ din mierea Manuka, ca fiind Methylglyoxal (MGO).

Studiile ulterioare au demonstrat însă că există deosebiri și între tipurile de miere Manuka și nu toate au un efect medicinal la fel de puternic. Astfel, după factorul UMF(sau UMG), mierea este catalogată în a fi mai puternică sau mai puțin puternică împotriva infecțiilor.

Dacă nu ai încercat până acum mierea de Manuka, ar fi indicat să începi cu un factor mediu (UMF 15+ sau MGO 250), pentru a preveni riscul apariției unei reacții adverse. Apoi, în funcție de rezultate, poți apela la o miere cu un factor mai mare.

Sfaturi și soluții pentru evitarea și reducerea simptomelor neplăcute

Poartă lenjerie intimă largă, de bumbac

Aerul este esențial pentru grăbirea vindecării. Astfel, cel mai bine ar fi să porți o lenjerie intimă lejeră, care lasă pielea să respire, din bumbac și nu din material sintetic. În jurul casei, s-ar putea să te simți mult mai confortabil chiar fără lenjerie intimă.

Apă și săpun

La fel ca și oricare alte răni, leziunile herpetice se pot infecta. Pentru a preveni apariția unei infecții secundare (de natură bacteriană), zonele afectate trebuie menținute curate. Nu este nevoie de produse speciale, apa și săpunul fiind foarte eficiente. Pentru e evita iritațiile și usturimea, poți folosi un săpun cu pH neutru sau un săpun dermatologic.

Băi cu sare

Pentru a calma durerea și a grăbi vindecarea, poți adăuga 1/2-1 cană de sare în apa de baie. Poți folosi sare de bucătărie sau sare Epsom.

Băile cu sare Epsom (sulfat de Magneziu) au multiple beneficii pentru starea generală de sănătate și pot fi utilizate cu succes și pentru a accelera timpul de vindecare a leziunilor provocate de erupțiile herpetice.

Nu atinge zona afectată

Deși nu este o situație frecventă, infecția poate fi răspândită și în alte părți ale corpului prin atingerea rănii deschise și contactul ulterior cu gura sau ochii. Este foarte important să te speli bine pe mâini după ce ai atins herpesul. În timpul nopții, dacă crezi că s-ar putea să te scarpini, acoperă herpesul cu un pansament.

Urinat dureros

În special în cazul femeilor, urinatul în perioada erupției herpetice poate fi însoțit de o durere intensă, cauzată de trecerea urinei peste rănile deschise. Nu încerca să reduci cantitatea de lichide consumate pentru a micșora frecvența urinărilor. Un consum ridicat de lichide va dilua urina, micșorând senzația de usturime. De asemenea, poți încerca să folosești hârtie igienică pentru a nu lăsa urina să ajungă pe rănile deschise. Dacă durerea este insuportabilă, poți apela la ajutorul analgezicelor sau poți face o baie cât mai fierbinte și poți urina în apa de baie.

Profilaxie

Prevenirea infecției herpetice se realizează, ca și în cazul celorlalte boli cu transmitere sexuală, prin folosirea prezervativului, indiferent de tipul actului sexual, normal, anal sau oral. De asemenea, este indicată respectarea normelor de igienă și evitarea contactului sexual cu persoane de a căror sănătate nu suntem siguri sau care au mai mulți parteneri sexuali.

Important! Dacă sunteți purtători ai virusului herpetic, aveți responsabilitatea de a-i proteja pe ceilalți! În perioadele de erupție herpetică, probabilitatea de transmitere este mult mai mare. Totuși, trebuie să țineți cont și de faptul că, deși în absența leziunilor riscurile de transmitere a infecției sunt mult diminuate, ele totuși există.
sursa foto: plannedparenthood.org.


O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (30 voturi, medie: 4,03 din 5)
Încarc...

Pin It on Pinterest