Căsătoria de probă este tot mai la modă

Indiferent dacă vrem să recunoaștem acest lucru sau nu, un lucru este sigur: în zilele noastre, instituția numită căsătorie trece printr-o criză, iar istoria psihosocială a familiei traversează un moment critic. Care este acela? Apariția și înmulțirea fără precedent a formelor alternative la familia tradițională, forme ce tind să anuleze instituționalizarea.

casatoria de proba

Cu alte cuvinte, asistăm la o tendință din ce în ce mai pregnantă de înlocuire a mariajului legal constituit (și, din păcate, din ce în ce mai scurt) cu un nou model familial: coabitarea, concubinajul, logodna prelungită, căsătoria de probă… Indiferent cum i-am spune acestui nou model, el se opune constrângerilor incerte și dezarmante ale unei societăți ea însăși dezarmantă.

Coabitarea, sau locuitul împreună, pare a fi, în ultima vreme, un protest subtil sau un refuz mascat față de tiparul de viață sigur, dar încătușat de legi, norme, convenții, îndatoriri și responsabilități.

Este nevoie, probabil, de o „redefinire” a conceptului de căsătorie, ca formă de uniune între un bărbat și o femeie. Se caută o nouă formulă de conviețuire bazată pe iubire și fidelitate necondiționată, liber consimțită, dar (căci există și un „dar”) cu respectarea autonomiei fiecăruia ca ființă integră.

Preferința pentru coabitare, în special a tinerilor, a devenit atât de frecventă, încât a zdruncinat din temelii atitudinile stereotipe care blamau, până nu demult, acest mod de conviețuire. Și pentru că tot ceea ce este evident nu se poate nega, au apărut și compromisurile interpretative.

Viața ca o logodnă

În ultima vreme, specialiștii în consiliere maritală sugerează că și tinerele cupluri au nevoie de o noua opțiune. De vreme ce mulți tineri din ziua de azi se mută împreună, ar trebui să atribuim mai multă demnitate și mai mult sens acestei uniuni. Biserica, de exemplu, o redefinește ca pe o logodnă oficială. Logodna înseamnă ca partenerii de cuplu să locuiască împreună, să-și fie credincioși, dar numai atâta vreme cât amândoi o doresc.

Iată cum promisiunea „până ce moartea ne va despărți” nu mai este deloc respectată, deși nimeni nu a avut curajul să spună, de exemplu, „până ce unul dintre noi se îmbolnăvește sau găsește pe cineva mai bun”. Cu toate acestea, sentimentul plutește cumva în aer, iar la multe nunți de astăzi invitații se întreabă: oare cât va dura? Și totuși, devotamentul, dăruirea, atașamentul necondiționat la bine și la rău, deși de modă veche, sunt adesea lucruri după care oamenii tânjesc în adâncul sufletului lor.

Stilul câștigă teren

Mulți au definit, indulgent, coabitarea ca pe o căsătorie de probă, ca o promisiune a unei viitoare legalizări a relației. Iată că toleranța societății își spune cuvântul, dar… până la apariția copiilor, care, se spune, nu trebuie să sufere din cauza situației incerte a părinților.

Realitatea este că locuitul împreună, sau uniunea liberă, nu este un substitut de logodnă sau de căsătorie de probă și, cu atât mai puțin, o promisiune de căsătorie lăsată pe mai târziu.

Adoptat preferențial de cuplurile foarte tinere, acest stil modern de conviețuire are tendința de a se extinde asupra întregii vieți și de a înlocui mariajul în toate fazele sale. Este o reacție la numărul în continuă creștere al divorțurilor și la numărul în continuă scădere al recăsătoriilor.


O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (2 voturi, medie: 5,00 din 5)
Încarc...

Pin It on Pinterest