Prima iubire, o amintire de neuitat

O viață întreagă ne punem întrebări de genul „Unde este jumătatea mea?”, „Cum s-o găsesc?”, sau „Voi avea acest noroc vreodată?”. Pornim cu aceste întrebări încă din adolescență, când primele încercări de iubire își fac loc în viață noastră. Atunci suntem cât se poate de romantici, sentimentali, suntem naivi și idealiști. Este perioada când apare celebra primă iubire, dorită de toți, dar păstrată de foarte puțini.

prima iubire

Portretul a ceea ce numim „jumătatea mea” este, poate, cel mai frumos la această vârstă, pentru că pretențiile noastre nu sunt foarte multe și nici foarte greu de satisfăcut. O tânără fată nu-și dorește decât un prieten frumos, bine și la modă îmbrăcat, intens iubitor. O interesează mai puțin contul în bancă al partenerului ei, ocupația sau familia din care provine el. Asta, și pentru că încă nu le are, dar și pentru că aceste lucruri se conjugă în mintea ei la timpul viitor, un viitor ce pare încă îndepărtat.

Este romantică și dezinteresată. Se spune că:

  • Prima iubire rămâne de neuitat și că este cea mai dezinteresată formă de dragoste din viața noastră;
  • Prima iubire nu are nevoie de casă: ea se consumă în parcuri, la școală, în cluburi sau discoteci;
  • Prima iubire nu trece prin stomac și nici nu are nevoie de un venit substanțial, care să depășească banii de buzunar, alocația sau bursa;
  • Prima iubire are, însă, nevoie de multa gingășie, de ocrotire și de înțelegere, atât între cei doi tineri, cât și din partea adulților din jurul lor.

De obicei nu este și ultima

Ce este mai frumos decât să vezi doi tineri care descoperă pe cont propriu emoția primelor întâlniri? Și ei sunt nedumeriți și mirați de ceea ce li se întâmplă, de noutatea trăirilor care nu seamănă cu ce au simțit până atunci.

Primele iubiri sunt foarte intense, plenar trăite, dar… de scurtă durată. Destul de rar se întâlnesc cupluri care se mențin „de la tinerețe pan’ la bătrânețe”. Cele mai multe astfel de legături se destramă, iar nostalgia și melancolia, când ne gândim la ele, ne rămân mereu în suflet.

Când suntem implicați într-o relație de dragoste, cu greu acceptăm gândul că aceasta s-ar putea sfârși. Și totuși… mulți ne întrebăm de ce prima iubire nu durează toată viața și de ce ne amintim de ea folosind-o ca termen de comparație cu iubirile ulterioare.

Prima iubire nu durează o viață pentru că sentimentele pe care ea se formează sunt încă fragile, insuficient cristalizate și de aceea stabilitatea lor în timp este încă mică. Nici experiența de viață nu este suficientă pentru a ajuta iubirea să se mențină, așa cum se întâmplă la vârstele mature.

Iubirea este un lucru foarte mare!

  • Nu plânge pentru că s-a sfârșit, ci bucură-te pentru că ți s-a întâmplat;
  • Iubirile sunt bune pentru tine: cu cât ai mai multe, cu atât traiești mai mult;
  • Poate că ești unică în lume, dar pentru o singură persoană ești întreaga lume;
  • Nimănui nu-i pasă dacă dansezi bine tango, așa că pur și simplu ridică-te și dansează!
  • Când într-o relație toate relele ți se întâmplă numai ție, înseamnă că nu ești lângă partenerul potrivit;
  • Fericirea intră pe uși pe care nici nu știai că le-ai lăsat deschise.

Cum ne aducem aminte de prima iubire?

Dacă viața noastră afectivă va decurge normal, fără probleme, iar legăturile noastre ulterioare vor fi stabile, echilibrate și fericite, ne vom aduce aminte de prima iubire cu plăcere și cu nostalgie că tinerețea, o perioadă așa de frumoasă din viață, a trecut. Dacă, dimpotrivă, nu reușim să ne găsim partenerul ideal, iar relațiile noastre ulterioare sunt nefericite sau chiar lipsesc, ne amintim cu durere de prima iubire, care ne apare astfel ca o clipă de neegalat, ca un vis ce nu va mai deveni niciodată realitate.

O dată cu maturizarea, oamenii își exprimă mai clar așteptările. Intervin socotelile pe care și le face fiecare înainte de a se arunca în aventura unei noi iubiri.


O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, medie: 5,00 din 5)
Încarc...

Pin It on Pinterest